La finalul câtorva discuţii cu clienţi potenţiali mi s-a întâmplat ca, atunci când le ceream o adresă de e-mail, să-mi zică “da, notaţi: www…” şi, atunci când le explicam că vreau emailul nu adresa web, se uitau la mine ca la un venit din trecut – “păi asta e adresa de e-mail!”. I-am lăsat în pace, şi nu m-a mai preocupat subiectul până când:
– am găsit adresa de e-mail www.parculacvatic@yahoo.com la secţiunea de contact a unui parc acvatic din România şi mi-am amintit instant de situaţiile de mai sus, dar nu m-am impacientat până când le-am trimis un e-mail şi am primit mesajul de eroare: “această adresă nu există”. Deci, hai să ne punem adrese de e-mail, că timpul celor care încearcă să ne trimită un e-mail nu valorează nimic. Dar poate vroiam să le trimit o solicitare de închiriere totală sau de organizare a unui eveniment cu 5000 de persoane…
apoi, altă dată,
– am trimis unui hotel un e-mail pe singura adresă afişată pe site-ul lor, rezervari@hotelxyz.ro şi am primit mesajul de eroare “e-mailul nu a fost trimis, căsuţa destinatarului este plină”!!!! Deci, sunteţi un hotel, aveţi o adresă de e-mail pentru rezervări şi, ori i-aţi setat un spaţiu de 1MB, ori n-aţi citit e-mailurile de câteva zile…şi…ce dacă printre ele sunt şi nişte rezervări la hotel??!!
Aceste situaţii nu sunt altceva decât alte dovezi ale amatorismului de care dau dovadă mulţi dintre patronii-manageri, care le ştiu le ştiu pe toate şi se pricep la orice. Şi care, când treaba “scârţîie” (inevitabil), dau vina (inevitabil) pe: guvern, lipsa de bani de pe piaţă, angajaţii care fură şi … neşansa de a se fi născut în România. În loc, foarte simplu, să identifice o problemă, să-şi recunoască poate lipsurile şi să apeleze la profesionişti.